În articolul trecut vă povesteam de prima jumătate de zi pe care am avut-o la dispoziție să vizitez puțin Timișoara și începusem cu zona centrală, mai exact Piața Unirii și Piața Libertății. În următoarea zi m-am decis să continui vizita singur înspre cartierul Iosefin: Piața Maria, zona Sinaia, apoi Piața Iosefin, urmând să mă întorc apoi în zona cetății ca să vizitez părțile de vest și est ale acesteia. Pentru că nu știam exact cât timp îmi va lua, am luat mașina. Surpriza mi-a fost că pe splaiul Tudor Vladimirescu, lângă Podul Maria am găsit locuri de parcare fără efort, deoarece majoritatea clădirilor superbe de pe splai sunt încă rezidențiale fără prea multe birouri sau magazine care să le fure liniștea.
Imediat după ce am trecut Podul Maria, – care marchează și poarta de intrare în cartierul Iosefin – pe partea dreaptă este Palatul Apelor, o clădire construită la început de sec. XX, de către arhitectul Baumhorn Lipót. Este remarcabilă amploarea clădirii precum și finețea cu care sunt realizate elementele marine ornamentale. Puțin mai jos, pe partea stângă, se află Monumentul Sfintei Maria, proiectat în 1906 de László Székely și sculptat de György Kiss.
Pentru că era destul de frig afară, m-am gândit să nu-mi stric plăcerea și am luat mașina de unde o parcasem, ca să-mi continui drumul înspre Piața Iosefin.
Mergând mai departe, spre zona Sinaia remarc că întreaga arhitecură este de-o frumusețe și-o liniște rară. Teatrul Merlin pe partea stângă, apoi Palatul Băncii de Economii și Colegiul Bănățean – clădiri importante in istoria Timișoarei, presărate printre locuințe cu stil secession cu mici prăvălii la parter, care odată găzduiau neguțători și manufacturieri grăbiți și veseli. Colegiul Bănățean și Liceul Sârbesc, erau clădiri construite de Episcopia Romano-Catolică pentru Ordinul Călugărițelor Notre Dame. În actualul Liceu Sârbesc erau locuințele măicuțelor, în școala generală de alături erau cantina și internatul, iar clădirea actualului Colegiu era Școala de Fete.
Sinagoga din Iosefin (Templul ortodox) – de pe strada Iuliu Maniu, în apropierea Pieței Iosefin – a fost construită în stil eclectic istoricist cu elemente maure de către arhitectul Karl Hart. Pe vremuri, în curtea sinagogii funcționau o școală primară și o grădiniță. La acest moment este singura sinagoga funcțională din Timișoara.
Din orice unghi, se remarcă Turnul de apă din Iosefin, care a fost ridicat între anii 1913–1914, ca frate geamăn al celui din cartierul Fabric.
În acest punct m-am felicitat că închiriasem o mașină mică, pentru că era păcat să nu pot pătrunde pe străduțele mici din zonă ca să las mașina în apropiere, apoi s-o iau la pas printre clădiri.
Am lăsat Piața Iosefin ultima, pentru că știam că de aici o să plec cu sarsanale pline cu brânză, roșii și varză pentru murat. Nu este piață mai vie în oraș, ca aceasta. Oameni de toate culorile alergă în stânga-dreapta, precupețe pline aranjează marfa pe tarabă, vânzătorii de mături fumează sprijiniți de-un gard.
Sunt multe povești de plimbat în vechiul cartier Iosefin, însă eu am avut doar o jumătate de zi la dispoziție.
Nu uitați, ca să vă fie plimbarea tihnită, folosiți o mașină mică (Skoda Fabia, Opel Corsa, VW Polo ș.a.).
(informaţii preluate de pe Wikipedia)